Se vorbeşte tot mai mult de voluntariat deşi “suntem prea săraci şi trebuie să alergăm după bani”. Putem spune oare, în aceste condiţii, că “voluntariatul nu există” sau că “nu există voluntari”?
Am stat de vorbă cu oameni care şi-au dăruit din timpul lor oamenilor de lângă ei, fără a aştepta nici un fel de recompensă. Şi i-am găsit mai bogaţi sufleteşte, mai luminaţi în priviri şi cu o experienţă de viaţă cât să scrii zece romane. De aceea, le voi răspunde scepticilor că încă sunt oameni care cred în voluntariat.
Care sunt motivele lor ?
… îşi doresc să fie mai buni, într-o lume mai bună…iar lumea nu se schimbă de la sine, decât dacă o schimbăm noi…
… putem fi fericiţi numai dacă şi cel de lângă noi este,
…şi mai ales, pentru că nu ne dorim ca banul să devină măsura tuturor lucrurilor.
Voluntarii nu sunt “nişte dinozauri pe cale de dispariţie”. Sunt într-adevăr puţini, dar ei există şi ce fac este apreciat. În România nu există încă o cultură a voluntariatului foarte bine dezvoltată, dar puţinele organizaţii care militează pentru voluntariat şi responsabilitate socială, o fac cu entuziasm şi speranţa de mai bine. Legea voluntariatului şi modelele de bună practică apărute dintr-o necesitate a timpului şi spaţiului în care trăim, nu ne fac să credem decât că această idee nu va muri.
Dacă aveţi un vecin, de vârsta bunicului vostru şi îi cumpăraţi o pâine, atunci când el nu poate să facă acest lucru, fără să aşteptaţi să fiţi plătit pentru acest lucru, înseamnă că sunteţi un bun creştin sau în limbajul modern, un bun voluntar….
Se vorbeşte tot mai mult de voluntariat deşi “suntem prea săraci şi trebuie să alergăm după bani”. Putem spune oare, în aceste condiţii, că “voluntariatul nu există” sau că “nu există voluntari”?
Am stat de vorbă cu oameni care şi-au dăruit din timpul lor oamenilor de lângă ei, fără a aştepta nici un fel de recompensă. Şi i-am găsit mai bogaţi sufleteşte, mai luminaţi în priviri şi cu o experienţă de viaţă cât să scrii zece romane. De aceea, le voi răspunde scepticilor că încă sunt oameni care cred în voluntariat.
Care sunt motivele lor ?
… îşi doresc să fie mai buni, într-o lume mai bună…iar lumea nu se schimbă de la sine, decât dacă o schimbăm noi…
… putem fi fericiţi numai dacă şi cel de lângă noi este,
…şi mai ales, pentru că nu ne dorim ca banul să devină măsura tuturor lucrurilor.
Voluntarii nu sunt “nişte dinozauri pe cale de dispariţie”. Sunt într-adevăr puţini, dar ei există şi ce fac este apreciat. În România nu există încă o cultură a voluntariatului foarte bine dezvoltată, dar puţinele organizaţii care militează pentru voluntariat şi responsabilitate socială, o fac cu entuziasm şi speranţa de mai bine. Legea voluntariatului şi modelele de bună practică apărute dintr-o necesitate a timpului şi spaţiului în care trăim, nu ne fac să credem decât că această idee nu va muri.
Dacă aveţi un vecin, de vârsta bunicului vostru şi îi cumpăraţi o pâine, atunci când el nu poate să facă acest lucru, fără să aşteptaţi să fiţi plătit pentru acest lucru, înseamnă că sunteţi un bun creştin sau în limbajul modern, un bun voluntar….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu